coropcar

română

Etimologie

Din coropcă (puțin folosit „ladă” < ucraineană) + sufixul -ар (-ar).

Pronunție

  • AFI: /ko.rop'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
coropcar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coropcar coropcari
Articulat coropcarul coropcarii
Genitiv-Dativ coropcarului coropcarilor
Vocativ coropcarule coropcarilor
  1. (reg.) negustor ambulant.
  2. (fam.) hoinar, vagabond.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.