cornișă

română

Variante

Etimologie

Din franceză corniche.

Pronunție

  • AFI: /kor'ni.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cornișă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cornișă cornișe
Articulat cornișa cornișele
Genitiv-Dativ cornișei cornișelor
Vocativ cornișă cornișelor
  1. partea superioară, ieșită în afară și ornamentată, a zidului unei construcții, având rolul de a sprijini acoperișul și de a împiedica scurgerea apei de ploaie pe fața clădirilor.
  2. mulură proeminentă care înconjoară un antablament, o mobilă etc., având rol decorativ.
  3. drum paralel cu curbele de nivel pe marginea superioară a unei pante abrupte, a unei faleze etc.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.