corelativ

română

Etimologie

Din franceză corrélatif.

Pronunție

  • AFI: /ko.re.la'tiv/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
corelativ
Singular Plural
Masculin corelativ corelativi
Feminin corelativă corelative
Neutru corelativ corelative
  1. care este în relație reciprocă cu ceva, care indică un raport reciproc.
  2. care corelează; în corelație.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.