conjuncții corelative

română

Etimologie

Din conjuncții + corelative.

Pronunție

  • AFI: /konˈʒunk.ʦiː ko.re.laˈti.ve/


Cuvânt compus

conjuncții corelative

  1. (și substantivat, f.) conjuncții care apar la ambele membre ale unei fraze, fiind coordonatoare sau, mai rar, subordonatoare.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.