coreț

română

Etimologie

Din ucraineană корeч (koreć), poloneză korzec.

Pronunție

  • AFI: /ko'reʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
coreț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coreț corețe
Articulat corețul corețele
Genitiv-Dativ corețului corețelor
Vocativ corețule corețelor
  1. (reg.) unitate de măsură pentru capacitate, echivalentă cu aproape un hectolitru și un sfert, întrebuințată mai ales pentru cereale.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.