copileț
română
Etimologie
Din copil + sufixul -eț.
Pronunție
- AFI: /ko.piˈleʦ/
Substantiv
| Declinarea substantivului copileț | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | copileț | copileți |
| Articulat | copilețul | copileții |
| Genitiv-Dativ | copilețului | copileților |
| Vocativ | copilețule | copileților |
- vlăstar care răsare pe lângă tulpina porumbului; (p.ext.) copil.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.