coperta

română

Etimologie

Din italiană copertare.

Pronunție

  • AFI: /ko.per'ta/


Verb


Conjugarea verbului
coperta
Infinitiv a coperta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 copertez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să coperteze
Participiu copertat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune copertele la o carte, la un caiet; a lega.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.