considerent
română
Etimologie
Din franceză considérant.
Pronunție
- AFI: /kon.si.de'rent/
Substantiv
| Declinarea substantivului considerent | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | considerent | considerente |
| Articulat | considerentul | considerentele |
| Genitiv-Dativ | considerentului | considerentelor |
| Vocativ | considerentule | considerentelor |
- punct de vedere, părere.
- argument logic; motiv.
- (jur.; la pl.) partea dintr-o hotărâre a unui organ de jurisdicție cuprinzând motivarea hotărârii respective.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.