consfinți

română

Etimologie

Din con- + a sfinți (după franceză consacrer).

Pronunție

  • AFI: /kon.sfin'ʦi/


Verb


Conjugarea verbului
consfinți
Infinitiv a consfinți
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 consfințesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să consfințească
Participiu consfințit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a da un caracter durabil, solid; a stabili, a consacra.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.