conquérir

franceză

(français)

Etimologie

Din latină *conquerire.

Pronunție

  • AFI: /kɔ̃.ke.ʁiʁ/


Verb

  1. a cuceri, a învinge
  2. a câștiga, a captiva

Cuvinte derivate

  • conquérant
  • conquête
  • conquis
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.