confrate

română

Etimologie

Din con + frate (după franceză confrère).

Pronunție

  • AFI: /kon'fra.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
confrate
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ confrate confrați
Articulat confratele confrații
Genitiv-Dativ confratelui confraților
Vocativ confrate confraților
  1. coleg de profesiune, tovarăș de meserie.
  2. (înv.) tovarăș de conspirație.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.