condescendență

română

Etimologie

Din franceză condescendance.

Pronunție

  • AFI: /kon.des.ʧen'den.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
condescendență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ condescendență condescendențe
Articulat condescendența condescendențele
Genitiv-Dativ condescendenței condescendențelor
Vocativ condescendență condescendențelor
  1. purtare plină de considerație și bunăvoință față de cineva; respect, amabilitate, deferență.
  2. (peior.) aer de superioritate, infatuare, semeție.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.