concretizare

română

Etimologie

Din a concretiza.

Pronunție

  • AFI: /kon.kre.ti'za.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
concretizare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ concretizare concretizări
Articulat concretizarea concretizările
Genitiv-Dativ concretizării concretizărilor
Vocativ concretizare concretizărilor
  1. acțiunea de a (se) concretiza și rezultatul ei; înfățișare, prezentare concretă; materializare.
  2. operație mintală, opusă abstractizării, constând în legarea generalului de experiența senzorială.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.