compter

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie compter, conter, care provine din franceză veche compter, formă rescrisă a lui conter, cunter pentru a reflecta etimologia latină computāre, forma de infinitiv prezent activ pentru computō („a calcula, a socoti”). Este dublet al lui conter și computer.

Înrudit cu catalană comptar, contar, computar, italiană contare, compitare, computare, occitană comptar, contar, compdar, condar, portugheză contar, computar, română conta, cumpăta, computa și spaniolă contar, computar.

Pronunție

  • AFI: /kɔ̃.te/
  •  Audiofișier


Verb

compter

  1. (v.tranz., v.intranz.) a calcula, a socoti
  2. (v.tranz.) a crede, a bănui
    Pour se rendre jusque là, il faut compter deux bonnes heures.
  3. (v.tranz.) a cuprinde, a conține
    Je ne l'ai pas comptée dans le calcul.
  4. (v.tranz.) a conta
    La seule chose qui compte pour Jim, c'est d'être riche.

Sinonime

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Expresii

  • compte là-dessus et bois de l'eau
  • qui compte sans son hôte, compte deux fois
  • ses jours sont comptés

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.