comisură

română

Etimologie

Din franceză commissure < latină commissura.

Pronunție

  • AFI: /ko.mi'su.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
comisură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comisură comisuri
Articulat comisura comisurile
Genitiv-Dativ comisurii comisurilor
Vocativ comisură comisurilor
  1. punct de unire a două părți anatomice.
    Comisura buzelor.
    Comisura pleoapelor.
  2. fascicul de fibre nervoase care unește două regiuni simetrice ale emisferelor cerebrale sau ale altor segmente din sistemul nervos central.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.