combinor

română

Etimologie

Din a combina + sufixul -or.

Pronunție

  • AFI: /kom.bi'nor/


Substantiv


Declinarea substantivului
combinor
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ combinor combinoare
Articulat combinorul combinoarele
Genitiv-Dativ combinorului combinoarelor
Vocativ combinorule combinoarelor
  1. organ suplimentar al fiecărui selector dintr-o centrală telefonică automată, folosit pentru a produce schimbări succesive în constituția circuitelor.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.