combiner

română

Variante

Etimologie

Din combină + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /kom.biˈner/


Substantiv


Declinarea substantivului
combiner
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ combiner combineri
Articulat combinerul combinerii
Genitiv-Dativ combinerului combinerilor
Vocativ combinerule combinerilor
  1. muncitor calificat care manevrează o combină.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.