comandită

română

Etimologie

Din franceză commandite.

Pronunție

  • AFI: /ko.man'di.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
comandită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ comandită comandite
Articulat comandita comanditele
Genitiv-Dativ comanditei comanditelor
Vocativ comandită comanditelor
  1. contract de asociație în care una dintre părți, comanditatul, răspunde solidar și cu întreaga sa avere pentru obligațiile societății față de creditori, pe când cealaltă parte, comanditarul, nu răspunde decât în limitele capitalului social investit de el.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.