colun

română

Etimologie

Din slavă (veche) kolunŭ (Cihac, II, 71; Conev 56). Este cuvânt oriental, confer turcă kulun (Șeineanu, II, 142), care poate să fi intrat și din cumană, în secolul XVI.

A dispărut o dată cu animalul (secolul XVII), dar se conservă în toponimie.

Pronunție

AFI: /koˈlun/

Substantiv

Declinarea substantivului colun
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	colun	coluni
Articulat	colunul	colunii
Genitiv-Dativ	colunului	colunilor
Vocativ	colunule	colunilor

(înv.) măgar sălbatic.

Traduceri

Anagrame

conul

Referințe

DEX '98 via DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.