columba
| Vezi și : Columba, columbă |
română
Etimologie
Din columbă.
Pronunție
- AFI: /koˈlum.ba/
Substantiv
- forma de singular articulat pentru columbă.
latină
(Latina)
Etimologie
Din greacă antică κόλυμβος (kolumbos, "plonjor, scufundător") < κολυμβάω (kolumbao, "a se scufunda, a plonja, a înnota").
Pronunție
- AFI: /koˈlum.ba/
Substantiv
| Declinarea substantivului columba | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ | columba | columbae |
| Genitiv | columbae | columbārum |
| Dativ | columbae | columbīs |
| Acuzativ | columbam | columbās |
| Ablativ | columbā | columbīs |
| Vocativ | columba | columbae |
Cuvinte derivate
- columbārius
- columbīnus
- columbus
Referințe
retoromană
Etimologie
Din latină columba.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
columba f., columbas pl.
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.