colocviu

română

Etimologie

Din latină colloquium.

Pronunție

  • AFI: /koˈlok.vju/


Substantiv


Declinarea substantivului
colocviu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colocviu colocvii
Articulat colocviul colocviile
Genitiv-Dativ colocviului colocviilor
Vocativ colocviule colocviilor
  1. convorbire, discuție (pe o temă dată).
  2. formă de control a cunoștințelor dobândite de studenți, care constă în discuții, lucrări de laborator, lucrări practice.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.