colocatară
română
Etimologie
Din colocatar.
Pronunție
- AFI: /ko.lo.ka'ta.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului colocatară | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colocatară | colocatare |
| Articulat | colocatara | colocatarele |
| Genitiv-Dativ | colocatarei | colocatarelor |
| Vocativ | colocataro | colocatarelor |
- persoană care locuiește în aceeași casă cu persoane străine de familia sa, în temeiul unui contract.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.