colniță
română
Etimologie
Din sârbocroată kolnica.
Pronunție
- AFI: /'kol.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului colniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colniță | colnițe |
| Articulat | colnița | colnițele |
| Genitiv-Dativ | colniței | colnițelor |
| Vocativ | colniță | colnițelor |
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din coliniță (rar, < colină + sufixul -iță), influențat de colnic.
Pronunție
- AFI: /'kol.ni.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului colniță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colniță | colnițe |
| Articulat | colnița | colnițele |
| Genitiv-Dativ | colniței | colnițelor |
| Vocativ | colniță | colnițelor |
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.