colir

română

Etimologie

Din franceză collyre.

Pronunție

  • AFI: /ko'lir/


Substantiv


Declinarea substantivului
colir
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colir invariabil
Articulat colirul invariabil
Genitiv-Dativ colirului invariabil
Vocativ colirule invariabil
  1. medicament întrebuințat în tratamentul unor afecțiuni ale ochilor.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.