colilie
română
Etimologie
Din coliliu.
Pronunție
- AFI: /ko.li'li.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului colilie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | colilie | colilii |
| Articulat | colilia | coliliile |
| Genitiv-Dativ | coliliei | coliliilor |
| Vocativ | colilio | coliliilor |
- (bot.) (Stipa) numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși; năgară.
Sinonime
Cuvinte apropiate
Expresii
- Alb-colilie = (despre părul capului, p.ext., despre oameni) (cu părul) complet alb
- (pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut
Traduceri
plantă
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.