colegialitate

română

Etimologie

Din colegial + sufixul -itate (după germană Kollegialität).

Pronunție

  • AFI: /ko.le.ʤi.a.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
colegialitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ colegialitate invariabil
Articulat colegialitatea invariabil
Genitiv-Dativ colegialității invariabil
Vocativ colegialitate invariabil
  1. atitudine, sentimente de (bun) coleg; camaraderesc.
  2. principiu potrivit căruia conducerea unor organe sau organizații este exercitată de mai multe persoane, care iau împreună hotărâri prin votul majorității.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.