cocleț

română

Variante

  • coclete, cotleț, cotlete, codleț, corleț

Etimologie

Etimologie necunoscută. Probabil derivare de la formația expresivă coc, cu l de asemenea expresiv (confer cocoli) și cu sufixul –ete.

Pronunție

  • AFI: /koˈkleʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cocleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cocleț coclețe
Articulat coclețul coclețele
Genitiv-Dativ coclețului coclețelor
Vocativ coclețule coclețelor
  1. pane a ițelor războiului de țesut prin care se trec firele de urzeală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.