coccola

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină coccum < greacă antică κόκκος (kókkos).

Pronunție

  • AFI: /'kɔkkola/


Substantiv

coccola f., coccole pl.

  1. fructele ienupărului
  2. (p. gener.) bacă
  3. (fam.) îmbrățișare, mângâiere, alinare

Sinonime

Cuvinte apropiate

  • coccolare

Etimologie

Derivat regresiv din coccolare.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru coccolare.
  2. forma de persoana a II-a singular la singular imperativ pentru coccolare.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.