coafură

română

Etimologie

Din franceză coiffure.

Pronunție

  • AFI: /ko̯a'fu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
coafură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ coafură coafuri
Articulat coafura coafurile
Genitiv-Dativ coafurii coafurilor
Vocativ coafură coafurilor
  1. fel în care este aranjat sau ondulat părul de pe cap (mai ales la femei).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.