clorit

română

Etimologie

Din franceză chlorite.

Pronunție

  • AFI: /klo'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
clorit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clorit cloriți
Articulat cloritul cloriții
Genitiv-Dativ cloritului cloriților
Vocativ cloritule cloriților
  1. silicat natural hidratat de magneziu și fier, de culoare verde.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

  • corlit

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.