cloramină

română

Etimologie

Din franceză chloramine.

Pronunție

  • AFI: /klo.ra'mi.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cloramină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cloramină cloramine
Articulat cloramina cloraminele
Genitiv-Dativ cloraminei cloraminelor
Vocativ cloramină cloraminelor
  1. compus organic cu puternice proprietăți oxidante și antiseptice.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.