clopotar

română

Etimologie

Din clopot + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /klo.po'tar/


Substantiv


Declinarea substantivului
clopotar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clopotar clopotari
Articulat clopotarul clopotarii
Genitiv-Dativ clopotarului clopotarilor
Vocativ clopotarule clopotarilor
  1. persoană care trage clopotele la biserică.
  2. persoană specializată în fabricarea clopotelor.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.