cloncănit

română

Etimologie

Din a cloncăni.

Pronunție

  • AFI: /klon.kə'nit/


Substantiv


Declinarea substantivului
cloncănit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cloncănit invariabil
Articulat cloncănitul invariabil
Genitiv-Dativ cloncănitului invariabil
Vocativ cloncănitule invariabil
  1. faptul de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.