cloncănire

română

Etimologie

Din a cloncăni.

Pronunție

  • AFI: /klon.kə'ni.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
cloncănire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cloncănire cloncăniri
Articulat cloncănirea cloncănirile
Genitiv-Dativ cloncănirii cloncănirilor
Vocativ cloncănire cloncănirilor
  1. acțiunea de a cloncăni; strigăt caracteristic scos de unele păsări, mai ales de cloști.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.