cloister

engleză

(English)

Variante

  • (ieșit din uz) cloistre

Etimologie

Atestat în 1300; direct din franceza veche cloistre, clostre sau prin engleza veche clauster < latină medie claustrum.

Pronunție

  • AFI: /'klɔɪstə(r)/


Substantiv

cloister, pl. cloisters

  1. (arhit.) claustru, arcadă
  2. (spec.) mănăstire
    The monks worked in the garden outside the cloister.
  3. (fig.) viață de mănăstire, sihăstrie, izolare

Sinonime

Cuvinte derivate

  • cloistral

Vezi și


Verb


Conjugarea verbului
to cloister
Infinitiv to cloister
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 cloisters
Trecut simplu cloistered
Participiu trecut cloistered
Participiu prezent cloistering
  1. a claustra
  2. (fig.) a izola

Cuvinte derivate

  • cloistered
  • cloisterer

Cuvinte apropiate

  • claustration

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.