clochette

franceză

(français)

Etimologie

Din cloche + sufixul -ette.

Pronunție

  • AFI: /klɔ.ʃɛt/


Substantiv

clochette f., clochettes pl.

  1. clopoțel, clopot mic
  2. (bot.) campanulă, clopoțel

Cuvinte compuse

  • clochette des bois
  • clochette des blés
  • clochette des murs

Cuvinte apropiate

  • cloche
  • clocheter

Etimologie

Derivat regresiv din clocheter.

Verb

  1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru clocheter.
  2. forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru clocheter.
  3. forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru clocheter.
  4. forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru clocheter.
  5. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru clocheter.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.