clempuș

română

Etimologie

Din cleampă + sufixul -uș.

Pronunție

  • AFI: /klemˈpuʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
clempuș
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clempuș clempușuri
Articulat clempușul clempușurile
Genitiv-Dativ clempușului clempușurilor
Vocativ clempușule clempușurilor
  1. bucată de fier în formă de cârlig, pe care se sprijină clampa când se închide ușa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.