clemă
română
Etimologie
Din germană Klemme.
Pronunție
- AFI: /'kle.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului clemă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | clemă | cleme |
| Articulat | clema | clemele |
| Genitiv-Dativ | clemei | clemelor |
| Vocativ | clemă | clemelor |
- dispozitiv cu ajutorul căruia se asamblează laolaltă două sau mai multe piese sau elemente, astfel încât această îmbinare să reziste la solicitări relativ mari.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.