clăcaș

română

Etimologie

Din clacă + sufixul -aș.

Pronunție

  • AFI: /klə'kaʃ/


Substantiv


Declinarea substantivului
clăcaș
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ clăcaș clăcași
Articulat clăcașul clăcașii
Genitiv-Dativ clăcașului clăcașilor
Vocativ clăcașule clăcașilor
  1. țăran obligat să facă clacă pe pământul stăpânului de pământ.
  2. (adjectival)
    Țăran clăcaș
  3. persoană care ia parte la o clacă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.