ciuin
română
Etimologie
Din turcă çöven.
Pronunție
- AFI: /ʧuˈin/
Substantiv
| Declinarea substantivului ciuin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ciuin | ciuini |
| Articulat | ciuinul | ciuinii |
| Genitiv-Dativ | ciuinului | ciuinilor |
| Vocativ | ciuinule | ciuinilor |
- (bot.) (Saponaria officinalis) plantă erbacee cu flori albe sau roz, a cărei rădăcină se întrebuințează în industria textilă, farmaceutică și alimentară; odagaci, săpunel, săpunăriță.
Sinonime
- (bot.) odagaci, săpunariță, (reg.) berbecei (pl.), grozdică, juni (pl.), mielușei (pl.), săpuior, săpun, săpunar, săpunaș, săpunel, săpunioară, săpuniță, spumariță, văcărică, văcăriță, buruiană-albă, floarea-călugărului, floarea-studentului, flori-albe (pl.), flori-bătăi (pl.), flori-de-sopon (pl.), flori-de-tăietură (pl.), iarbă-de-săpun, iarbă-de-soponit, mărarul-calului, rupturi-de-mal (pl.), spuma-calului, (înv.) săpunare, săpunărică
Paronime
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.