cintre

Vezi și : cintré

franceză

(français)

Etimologie

Din verbul cintrer.

Pronunție

  • AFI: /sɛ̃tʁ/


Substantiv

cintre m., cintres pl.

  1. (arhit.) arc, curbă
  2. (arhit.) cintru
  3. agățător (pentru îmbrăcăminte)

Cuvinte compuse

  • cintre surbaissé
  • loges du cintre
  • plein cintre

Cuvinte apropiate

  • cintrer

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.