cifru

română

Etimologie

Din franceză chiffre (refăcut după cifră).

Pronunție

  • AFI: /'ʧi.fru/


Substantiv


Declinarea substantivului
cifru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cifru cifruri
Articulat cifrul cifrurile
Genitiv-Dativ cifrului cifrurilor
Vocativ cifrule cifrurilor
  1. sistem de semne convenționale cu care se transmit comunicări secrete.
  2. combinație de cifre sau de litere cu ajutorul căreia se pot deschide unele broaște sau lacăte cu închizătoare secretă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.