chiureta

română

Etimologie

Din franceză cureter.

Pronunție

  • AFI: /kju.reˈta/


Verb


Conjugarea verbului
chiureta
Infinitiv a chiureta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 chiuretez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să chiureteze
Participiu chiuretat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a curăța (și a îndepărta) cu chiureta suprafața unei mucoase (bolnave).

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.