chicuță

română

Etimologie

Din chică + sufixul -uță.

Pronunție

  • AFI: /ki'ku.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
chicuță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ chicuță chicuțe
Articulat chicuța chicuțele
Genitiv-Dativ chicuței chicuțelor
Vocativ chicuță chicuțelor
  1. (reg.) chiculiță.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.