cherestea
română
Etimologie
Din turcă kereste.
Pronunție
- AFI: /ke.resˈte̯a/
Substantiv
| Declinarea substantivului cherestea | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cherestea | cherestele |
| Articulat | cheresteaua | cherestelele |
| Genitiv-Dativ | cherestelei | cherestelelor |
| Vocativ | cherestea | cherestelelor |
- (cu sens colectiv) material lemnos, cu cel puțin două fețe plane și paralele, rezultat din tăierea buștenilor la gater și întrebuințat de obicei în construcție.
- (fig.) (fam.) construcție fizică solidă a unei persoane, structură osoasă.
Expresii
- N-are cherestea sau îi lipsește cheresteaua, = se spune despre o persoană nesimțită, nepunctuală
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.