ceanac

română

Etimologie

Din turcă çanak.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯aˈnak/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceanac
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceanac ceanace
Articulat ceanacul ceanacele
Genitiv-Dativ ceanacului ceanacelor
Vocativ ceanacule ceanacelor
  1. (reg.) strachină mare (de lut sau de lemn).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.