carpelă

română

Etimologie

Din franceză carpelle < greacă καρπός (karpós, „fruct”).

Pronunție

AFI: /kar'pe.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului carpelă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	carpelă	carpele
Articulat	carpela	carpelele
Genitiv-Dativ	carpelei	carpelelor
Vocativ	carpelă, carpelo	carpelelor

(bot.) frunzișoară modificată situată în centrul unei flori, care poartă ovulele.

Vezi și

Traduceri

frunză modificată, element constitutiv al gineceului

arabă: متاع (العربية)
catalană: carpel (català) m.
cehă: pestík (čeština) m.
daneză: frugtanlæg (dansk) n.
engleză: carpel (English)
esperanto: karpelo (Esperanto)
finlandeză: emilehti (suomi)
franceză: carpelle (français) m.
galiciană: carpelo (galego) m.
germană: Stempel (Deutsch) m., Karpell (Deutsch) m. (rar)

italiană: carpello (italiano) m.
letonă: auglenīca (latviešu) f.
lituaniană: piestelė (lietuvių)
maghiară: termőtáj (magyar)
neerlandeză: vruchtbeginsel (Nederlands)
poloneză: owocolistek (polski)
portugheză: carpelo (português) m.
spaniolă: carpelo (español) m.
suedeză: fruktämne (svenska) n.
turcă: meyva yaprağı (Türkçe), karpel (Türkçe)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.