caroten

română

Variante

Etimologie

Din franceză carotène, germană Karotin.

Pronunție

  • AFI: /ka.ro'ten/


Substantiv


Declinarea substantivului
caroten
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caroten invariabil
Articulat carotenul invariabil
Genitiv-Dativ carotenului invariabil
Vocativ carotenule invariabil
  1. pigment roșu-portocaliu care se găsește în unele vegetale și în unele produse animale.


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.