campion
| Vezi și : campión |
română
Etimologie
Din italiană campione. Confer franceză champion.
Pronunție
- AFI: /kam.pi'on/
Substantiv
| Declinarea substantivului campion | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | campion | campioni |
| Articulat | campionul | campionii |
| Genitiv-Dativ | campionului | campionilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană, echipă etc. care cucerește primul loc într-o competiție sportivă (națională, internațională, mondială, olimpică).
- (fig.) luptător, apărător de frunte al unei cauze, al unei idei.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- campion absolut
- campion mondial
- campion național
- campion olimpic
- campion paraolimpic
Cuvinte apropiate
Traduceri
luptător (în sport, în știință etc.)
|
|
Referințe
engleză
(English)
Etimologie
De origine anglo-normandă.
Pronunție
- AFI: /'kæmpiən/
Substantiv
campion, pl. campions
- gușa porumbelului
- floarea cucului
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.