calambur
română
Etimologie
Din franceză calembour.
Pronunție
- IPA /ka.lamˈbur/
Substantiv
| Declinarea substantivului calambur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | calambur | calambururi |
| Articulat | calamburul | calambururile |
| Genitiv-Dativ | calamburului | calambururilor |
| Vocativ | - | - |
- joc de cuvinte bazat pe asemănarea sonoră a unor cuvinte deosebite ca sens.
- iarna șuieră p-alt ton (V. A. Ureche)
- banul este un nume rar (M. Kogălniceanu)
- cred că am greșit adresa. Aici nu-i Gambrinus. Aici...e cam plinus! (A. Bacalbașa)
- când vine autobuzul, dăm auto-buzna, iar când pleacă, rămânem cu auto-buzele umflate
Traduceri
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.